Odesa: port de cereale, nu de vin
De ce nodul Odesa, contrar aşteptărilor, a avut prea puţin de-a face cu vinul.
Cine caută la Odesa o capitală a vinului va fi dezamăgit, iar asta este în sine o concluzie care merită spusă.
Economia evreiască a Odesei s-a distins prin rolul evreilor în exportul de cereale prin port, în comerţul en gros, în bănci şi în industrie. Cerealele, nu vinul, au fost marfa în jurul căreia s-au construit capitalul, intermedierea şi logistica.
Intrarea în acest comerţ a venit de jos. În prima jumătate a secolului al XIX-lea, participarea evreilor la exportul de cereale s-a limitat la cumpărarea în sate şi pe moşii şi la intermediere ca subagenţi ai marilor case de export greceşti, italiene şi franceze. Către 1838, evreii erau deja bine reprezentaţi între exportatorii înşişi.
Comunitatea era mare: în 1897 oraşul număra 138.935 de evrei din 403.815 locuitori, peste o treime din populaţie. În 1910, evreii deţineau 56% dintre prăvăliile mici şi reprezentau 63% dintre meşteşugarii oraşului.
Concluzia pentru istoria vinului are două tăişuri. Odesa a fost o ieşire pentru vinul basarabean şi cel din Herson, dar un nod, nu un producător, iar vinul nu i-a fost niciodată specialitatea. În acelaşi timp, un oraş cu o astfel de comunitate era el însuşi o piaţă pentru vinul cușer, şi tocmai asta, nu exportul, leagă Odesa de subiect.